”Nu voi vorbi despre meritele sale, acestea se cunosc și sînt incontestabile. Spun doar că am fost bun prieteni, că am multe amintiri legate de fata magician cu zîmbet delicat și glas cristalin, iar gîndurile mele o salută, în repetate rînduri, dincolo de marginea uitării… În numele unei Prietenii care nu are cum să moară!”. Aceste cuvinte atent ales și puse fiecare acolo unde trebuie se referă la Carmen Veronica Steiciuc, la trei ani de la trecerea acesteia la cele veșnice. Carmen a plecat la numai 53 de ani spre regretul multora dintre cei care au cunoscut-o în calitatea sa de poetă, de directoare a Teatrului ”Matei Vișniec” din Suceava sau de om, pur și simplu. Referitor la teatru, trebuie de subliniat că acesta nu ar fi existat fără insistența lui Carmen.
Rîndurile citate la începutul acestui comentariu îi aparțin unui om pe care talentul nu l-a ocolit, ci, din contră, s-a dus direct la el, s-a prezentat și i-a promis că nu-l va părăsi niciodată. Poate faptul că talentul a vrut să-i fie prieten a fost determinat de faptul că acesta a sesizat că omul are un suflet foarte mare. Cel care nu a uitat că au trecut trei ani de la moartea lui Carmen Veronica Steiciuc se numește Constantin Moldovan și este cunoscut ca un foarte de succes scriitor de poezii, dar mai ales de epigrame. Într-o vreme, domnul Moldovan a fost primarul comunei Mănăstirea Humorului. Ce-o fi căutat profesorul de istorie la primărie, numai dumnealui știe. Locul lui Constantin Moldovan nu ar trebuie să fie la primărie, ci numai la masa de scris, dar și la catedră. La catedra de istorie, dar mai degrabă la cea de filologie. Talentul domnului Moldovan îl recomandă pe acesta să predea cursuri de scriere la Facultatea de Litere și Științe ale Comunicării din cadrul universității sucevene. Dacă mai are cineva chef de scris. (Foto: pagina de Facebook a domnului Moldovan)
