Chiar dacă este ministru al Sănătății de foarte mult timp, Alexandru Rafila nu și-a mișcat prețiosul trup pînă la Suceava. Și avea numeroase motive să o facă. De exemplu, Spitalul Județean a primit statutul de spital clinic și s-a inaugurat heliportul pe pe spital, iar Compartimentul de Radiologie Intervențională de la Suceava tratează tot mai multe cazuri din alte județe. Apoi, în spitalul sucevean continuă să se facă investiții masive. Dacă ar fi avut un interes minim pentru sistemul medical din România, domnul Rafila s-ar fi deranjat și s-ar fi deplasat pînă la Suceava ca să vadă cum merg lucrurile într-un important spital din provincie. Însă, leneșul e leneș și n-ai ce-i face.
Dacă domnul Rafila ar fi venit pînă la Suceava sau măcar ar fi citit presa, dar nu doar articolele apreciative la adresa domniei sale, ministrul ar fi aflat că la spitalul sucevean s-au făcut cursuri de comunicare. În decembrie 2022, la spital a început cursul „Comunicarea în mediul spitalicesc – repere pentru succesul tău personal și profesional”. Proiectul a avut loc în parteneriat cu Primăria Suceava și Asociația <Psyvolution>, iar la el au participat timp de 10 luni, cîte patru ore sîmbăta și duminica, medici, asistenți, infirmiere, îngrijitoare, brancardieri și personalul TESA. Nu se știe cu ce rezultate s-au încheiat aceste cursuri, dar tot s-o fi prins ceva de angajații spitalului sucevean. Bine, poate nu de toți. Abia zilele trecute s-a trezit și ministrul Rafila că ar trebui ca medicii și asistenții medicali să facă niște cursuri de comunicare. A spus domnul Rafila: „Aceste cursuri de comunicare (…) ar trebui să facă parte din curricula de pregătire pentru asistenţi medicali şi pentru medici. Eu cred că partea cu facultativul nu este foarte tentantă, pentru că avem şi această problemă – orice e provizoriu tinde să devină definitiv şi provizoratul nu cred că este un lucru bun. De 22 de ani ne chinuim cu educaţia pentru sănătate în şcoli, nu cred că mai trebuie să aşteptăm vreo 22 de ani să introducem ca disciplină comunicarea. Oamenii, cînd sînt bolnavi, sau familiile copiilor cînd aceştia sînt bolnavi, au nevoie nu numai de încurajare, au nevoie de o explicaţie, au nevoie de o persoană cu care să comunice şi care să le înţeleagă neliniştile şi au nevoie de încurajare şi empatie”.
Corect, însă pînă ies noile generații de medici și de asistenți cu orele de comunicare și empatie făcute mai durează. Domnul Rafila ar trebui să dea ca exemplu Spitalul Suceava și să oblige printr-un ordin toate spitalele din România să organizeze începînd de acum cursuri de comunicare.
