„Ca în fiecare an, Suceava, acest ţinut de cîntec şi legendă, îşi deschide încă o dată porţile în faţa oaspeţilor dornici de a cunoaşte frumuseţea şi strălucirea sa. Urcînd prin generaţii, acest loc plin de însemnătate păstrează liniştea şi speranţa în mai bine a sucevenilor care ştiu că preţul acestor clipe de strălucire este munca. Să aveţi parte de multă voie bună şi distracţie de „Zilele Sucevei”!”. Acest text de o sensibilitate şi de o profunzime cum rar poţi citi în presa de astăzi, presă care-i plină de atacuri la adresa mult stimaţilor şi iubiţilor conducători, nu a fost scris nici de o educatoare din mediul rural care încearcă să se transfere la o grădiniţă de la oraş şi nici de o profesoară mediocră care a ieşit la pensie şi ca să nu se plictisească scrie la rude şi la gazete. Textul este semnat de deputatul PD-L de Suceava Ioan Bălan şi a fost publicat în suplimentul unui ziar local editat cu ocazia „Zilelor Sucevei”. Cîntecul, legenda, porţile şi strălucirea se împletesc în materialul domnului Bălan aşa cum se împletesc cosiţele fetelor care se pregătesc să meargă la horă, dar mai ales cununile de ceapă care se pregătesc să fie aşezate pe tarabele din piaţă. Totuşi trebuie remarcat mai ales faptul că deputatul Bălan le urează oamenilor să aibă parte de voie bună şi de distracţie. Urarea este inutilă pentru că oricum pensionarii, bugetarii şi şomerii au atîta voie bună în ei că ar avea de unde da şi la alţii. Contra cost, se înţelege. Da, dar în aceste vremuri de criză aceştia vînd voia bună mai ieftin cu procente cuprinse între 15% şi 25%. Dar nu doar deputaţii ştiu să facă urări, ci şi senatorii. Senatorul PD-L de Suceava, Orest Onofrei, a publicat şi el o urare care spune aşa: „Prosperitate şi încredere în vremuri mai bune urez locuitorilor municipiului reşedinţă de judeţ cu prilejul „Zilelor Sucevei”!”. Dar cu cîtă seninătate vorbeşte domnul Onofrei despre prosperitate în casa pensionarului şi a bugetarului. Cei doi parlamentari despre care am făcut vorbire oare chiar înţeleg pe ce lume trăiesc? Sper că formulînd această nevinovată întrebare n-am adus atingere siguranţei naţionale. Iar dacă am adus îmi cer scuze şi să mă judece colegii mei, jurnaliştii. Însă numai cei care nu-s cîntăreţi în strună.
Prosperitate, că-i mai bună decît toate!
