”Sîntem plini de angoase și cred că, într-adevăr, ar fi necesar să se spună că nu se poate compara o pensiune cu 5 – 6 camere, așezată la poalele pădurii, fără vecinătăți apropiate cu complexele turistice cu spații exterioare mici. Simțim acut lipsa de consiliere din partea specialiștilor. Pe umerii noștri apasă grija pentru sănătatea turiștilor, a personalului și, în cele din urmă, și a noastră”. Postarea aceasta îi aparține Lucreției Lucuțar, proprietara Casei ”Lucreția” din localitatea suceveană Vama, deci vine de la o doamnă care de foarte mulți ani se ocupă de turism. Scurtul text al doamnei Lucuțar reprezintă o reacție la următoarea postare a lui Mihai Dimian, prorector al universității sucevene: ”Dacă nu prezentăm o analiză clară a focarelor și a distribuției cazurilor în județul Suceava riscăm să falimentăm întregul turism din județ. Chiar dacă anumite zone vor fi defavorizate, abordarea actuală îi trimite pe toți în faliment!”. Realistă abordarea domnului Dimian. Încă de la începutul crizei sanitare, Suceava a fost prezentată ca loc al ciumaților. Tot județul, și nu doar Spitalul Județean. Pentru potențialii turiști din țară, întregul județ e un tărîm minat pe care trebuie să mergi pe vîrfuri ca nu cumva să calci pe un COVID, așa că mai bine este să-l ocolești. Nu este corect, pentru că sînt localități turistice care nu au avut nici un caz sau dacă au avut bolnavii poate că n-au trecut nici măcar la 500 de metri distanță de pensiuni și hoteluri. Nu-i corect să-i condamni pe toți la moarte, iar propunerea domnului Dimian este una bună: măcar să se salveze cîteva pensiuni, cum ar fi cea a doamnei Lucuțar, care nu are nici o treabă cu noul coronavirus. Autoritățile județene au inventat Zona Turistică Bucovina pe axa Humor – Cîmpulung – Dorna și promit să aducă niște fonduri europene pentru salvarea turismului. Mai bine s-ar ocupa de pensiuni ca cea a Lucreției Lucuțar, că pînă vin banii de nu știu unde nu va mai fi nimic de salvat.
Salvați ce se mai poate
