În urmă cu 29 de ani, un băiat de 6 ani din cartierul sucevean Obcine visa să ajungă medic. Modelul său era unul dintre vecini. Numele său era Sorin Hîncu, era medic chirurg și într-o vreme a fost și director al Spitalul Județean Suceava. Astăzi, medicul chirurg Hîncu este președintele Colegiului Medicilor Suceava, iar Adi este doctorul Vasilcovici și conduce Secția ATI din cadrul Spitalului Județean. Adrian Vasilcovici a făcut rezidențiatul în Irlanda și putea să rămînă sau să meargă în Franța, acolo unde foști colegi de-ai săi lucrează pentru 10.000 de euro. Domnul Vasilcovici a ales Suceava și a explicat de ce: „Eu sînt născut în Suceava și mi-am dorit dintotdeauna să revin în orașul meu natal. La terminarea rezidențiatului, la Iași, aveam două opțiuni: să fiu medic la spitalul din orașul meu sau să merg să lucrez în străinătate. Foarte ușor puteam să ajung în Franța ori în Irlanda. În Irlanda am lucrat un an și jumătate, în timpul rezidențiatului”. Medicul Vasilcovici cîștigă echivalentul a 3.000 de euro și spune că are condiții foarte bune de lucru, ca în Franța și Irlanda: „Spitalul din Suceava este poate cel mai bine pus la punct și mai dotat din regiune. Spitalul Județean se ridică la nivelul mult așteptat, al celui din Vest, luat ca model de foarte mulți colegi. Am fost cu burse Erasmus în Franța și am interacționat în spital. Am lucrat în mai multe spitale din Irlanda. Condițiile de la Spitalul Județean Suceava sînt foarte similare cu ceea ce am găsit în Franța și în Irlanda”. Întrebat dacă din toată țara asta Suceava este cel mai frumos oraș pentru el, acesta a recunoscut că nu, că Brașovul e pe primul loc, iar pe II este Suceava. Trăind de atîta timp în Suceava ne-am obișnuit cu orașul nostru și am început să-i vedem toate hibele, iar uneori, voit sau nu, le mai și dăm cîte un strat de vopsea neagră. Unii spun că abia așteaptă să plece din orașul ăsta și că nu se vor mai întoarce niciodată, pentru că Suceava nu se compară cu orașele din Vestul țării sau din Vestul îndepărtat. Spun că Suceava este un oraș de nimic și că n-ai ce face aici. Însă, iată că sînt și suceveni care văd Suceava cu alți ochi. Și cu o altă inimă. Una care îi cheamă înapoi acasă pentru a oferi ceva orașului în care s-au născut și au crescut.
Suceava văzută cu alți ochi. Și cu altă inimă
