Noi, sucevenii, ne-am obișnuit să stăm cuminți în băncile noastre și să privim la alții cum își împart funcții, proiecte și fonduri. Stăm cuminți și dacă ni se dă ceva, bine, dacă nu, nu. Stăm așa pentru că suferim de un complex provincial dat de faptul că ne aflăm la capătul lumii și că sîntem parte a unei regiuni geografice pe care cei din Capitală și cei din Ardeal, în mod deosebit, o privesc cu superioritate de ani și ani de zile. Totuși, în județul Suceava este înmormîntat Ștefan cel Mare, considerat în majoritatea sondajelor de opinie ca fiind cel mai mare român din toate timpurile. Suceava are mănăstiri și Cetatea de Scaun, are codri verzi de brad și știți dumneavoastră mai departe. Suceava este al doilea cel mai întins județ din țară, iar ca populație este în Top 10. În județul nostru există cea mai extinsă rețea de drumuri. Suceava este în topul județelor care, din păcate, exportă forță de muncă în străinătate și, tot din păcate, este pe primul loc la numărul copiilor rămași singuri acasă. Suceava este pe locul III la numărul copiilor care primesc alocații din partea statului. În județul nostru funcționează cîteva multinaționale puternice. Totodată, județul se află la granița de Est a Uniunii Europene. Deci, din multe puncte de vedere, Suceava este un județ important. De aceea, Suceava nu ar trebui să se mulțumească cu puțin, ci ar trebui să fie ceva mai obraznică, în sensul pozitiv al cuvîntului. Suceava ar trebui să ceară mai multe funcții la nivel central, mai multe fonduri și mai multă atenție. Totuși, sîntem Suceava și nu ar mai trebui să ne comportăm ca o rudă săracă de la țară, care se mulțumește cu ce rămîne de la masa celor care-și dau aere și ochii peste cap atunci cînd aud de Suceava și de Moldova.
Totuși, noi sîntem Suceava
