Un prieten mi-a spus că tocmai a văzut un film foarte bun inspirat dintr-un caz real. Coproducția polonezo-canadiană ”Jurămîntul Irinei” a fost lansată în acest an și spune povestea unei menajere poloneze care a salvat 12 evrei în timpul Holocaustului. Tînăra poloneză îi ascunsese pe evrei în pivnița casei unui ofițer nazist la care era angajată.
Recent, în cadrul unei emisiuni la Radio Top la care invitat a fost doctorul în istorie Emil Ursu, directorul Muzeului Național al Bucovinei, s-a vorbit despre faptul că nu știm să-i promovăm în lume pe românii care au scris istorie. Domnul Ursu a spus: „Traian Popovici a fost unul dintre Drepții Între Popoare recunoscuți oficial. Traian Popovici a plantat un copac la Yad Vashem. M-am uitat la Memorialul Holocaustului din Washington, care a fost îngrijit și a lucrat activ acolo Steven Spielberg – un spectacol întreg. Am fost personal acolo. Ei bine, închipuiți-vă că Traian Popovici cred că are cea mai mare fotografie dintre Drepții Între popoare la Washington. Pentru că, în timp ce Schindler, Oscar Schindler, a salvat aproape 1.300 de evrei, Traian Popovici a salvat 22.000. E o discuție între 19.000 și 22.000. Dar, oricum, e o cifră la care ceilalți nu se pot gîndi. Cei mai mulți dintre Drepți Între Popoare au cifre mici – trei, cinci, două persoane… Noi nu facem nimic. Cîtă lume știe de Traian Popovici?”.
Traian Popovici este îngropat în comuna suceveană Fundu Moldovei. Este îngropat și la propriu, și la figurat, pentru că în toată țara asta încă nu s-a născut cineva care să facă un film despre acesta. Noi facem filme pentru festival în care înjurăturile aruncate la întîmplare și farfuriile de ciorbă sînt vedetele. Dacă Traian Popovici ar fi fost polonez, probabil că alta ar fi fost situația. Ca să nu mai spunem cît de cunoscut ar fi fost dacă s-ar fi născut în Marea Britanie, Franța sau Statele Unite ale Americii.
