Trei primari de comună din judeţul Suceava, toţi membri PNL, au declarat public că sînt simpatizanţi PD-L. Noroc cu legea care nu le permite primarilor să treacă dintr-un partid în altul pentru că aceştia îşi pierd automat mandatul. Dacă legea le-ar fi dat voie să facă pasul către un alt partid, primarii din Crucea, Horodniceni şi Cornu Luncii, căci despre ei este vorba, ar fi fost nişte simpli primari trădători. Bucuros nevoie de mare de faptul că i-a trecut prin cap să inventeze noţiunea de „primar simpatizant”, dar şi pentru că a găsit încă trei indivizi care să-i culeagă scamele de pe umăr şi să-i mănînce din palmă, liderul PD-L Suceava, Gheorghe Flutur, a fost luat de val şi, cu gîndul la victoriile electorale de anul trecut, a spus: „Am făcut Revoluţia Portocalie. Aceasta a început de la Suceava, şi ori de cîte ori va fi nevoie o vom reîncepe”. Numai că revoluţia despre care vorbeşte cu atîta patos domnul Flutur seamănă izbitor cu ceea ce făcea pe vremuri PSD-ul, partidul pe care liderul PD-L îl urăşte foarte puternic şi pe care, cum îl prinde, cum îl huleşte de-i sar acestuia capacele, băştile, brumăriile şi pălăriile. Şi PSD umbla după primari cu arcanul şi s-a văzut cu cît succes a putut să piardă alegerile din 2004. Gheorghe Flutur vorbeşte despre revoluţie cînd, de fapt, avem de-a face cu o involuţie. Normal, din moment ce principalul partid de guvernămînt, PD-L, are în 2009 aceleaşi apucături pe care le avea în perioada 2000-2004 singurul partid de guvernămînt de la vremea respectivă, PSD. După umila mea părere, judeţul Suceava şi România nu mai au nevoie de nici o Revoluţie Portocalie. Dar acest lucru nu are de unde să-l ştie Gheorghe Flutur pentru că România este împărţită în două: România celor mulţi şi România politicienilor care au pierdut contactul cu solul şi cu realitatea. Nu mă refer aici la Realitatea TV. Decît să se ţină de revoluţii, domnul Flutur şi colegii săi ar face mai bine să se ocupe de evoluţii.Ar trebui să facă în aşa fel încît lucrurile în judeţ şi în ţară să evolueze, şi să putem spune că situaţia este, dacă nu roz, măcar vernil. Din păcate, în prezent situaţia este maro sau verde. Verde de (micul) Paris.