Pledoarie pentru o „bijuterie”
Istoria a tras brazde adînci în judeţul Suceava şi ne-a lăsat moştenire adevărate nestemate. Mă refer în primul rînd la salba de biserici şi mănăstiri unice în lume care atrag ca un magnet turişti de pe tot mapamondul. Printre acestea se numără o bisericuţă din lemn de stejar, monument istoric de o valoare inestimabilă, care, din păcate, zace uitată la Putna, undeva la marginea cimitirului din localitate.
Este biserica lui Dragoş Vodă, cea mai veche biserică de lemn din România, Europa şi, după ultimele ipoteze, chiar din lume. A fost ridicată în anul 1346 în satul Volovăţ, fiind strămutată de Ştefan cel Mare la Putna 122 de ani mai târziu, scopul fiind acela de a servi ca lăcaş de închinare pentru comunitatea monahală ce luase fiinţă aici în timpul zidirii măreţei Mănăstiri.
Atacată de carii, şubrezită de apariţia mucegaiurilor şi a infiltraţiilor, plină de fisuri şi găuri, „bijuteria de lemn” stă să cadă. Are nevoie urgentă de restaurare şi consolidare, în caz contrar o istorie de sute de ani riscînd să fie îngropată definitiv.
Din nefericire, nimeni nu găseşte bani pentru a salva preţiosul monument istoric care a fost restaurat ultima dată în anul 1967. S-au găsit, însă, fonduri pentru bisericile parohiale din judeţ. Au avut grijă parlamentarii noştri să facă amendamente la Legea Bugetului de Stat pe acest an. Nici nu mă miră că nu s-au obosit să încerce să aducă bani pentru biserica lui Dragoş Vodă de la Putna, pentru că sînt sigur că cei mai mulţi habar n-au de existenţa acesteia.
Pentru început, biserica are nevoie de 14.000 de euro, sumă necesară întocmirii proiectului de restaurare şi consolidare. Cea care are grijă de monumentul istoric ca de ochii din cap, muzeografa Erica Croitoru, soţia preotului paroh din localitate, a reuşit să adune din donaţii şi din cutia milei, cu chiu cu vai, vreo 3.000 de euro. Ruşinos pentru un judeţ ca Suceava unde, fie vorba între noi, se învîrt destui bani la „gri”, ca să nu spun la „negru”.
Doamna Croitoru este, totuşi, bucuroasă că a scăpat de o belea. De jderul care în urmă cu doi ani îşi găsise culcuş în biserica monument şi care rodea din lemnul vechi de secole. Ar fi şi mai bucuroasă dacă s-ar vedea cu proiectul finalizat pentru a-l putea promova în vederea obţinerii unei finanţări din fonduri europene. Pentru că şi-a luat gîndul de la banii româneşti.
Nicu Amurăriţei
Jurnalist Radio Top, Monitorul de Suceava şi Jurnalul Naţional
