Plecarea de acasă a unei fete de 12 ani din Suceava, după ce părinții i-au limitat accesul la telefon, este explicată de psihologa Doina Schipor prin nevoia de autonomie specifică acestei vîrste și prin lipsa unei comunicări clare. Fata a plecat de acasă pe 14 aprilie și a fost găsită de polițiști în zona de agrement de pe malul rîului Sucevei. Aceasta le-a spus polițiștilor că a plecat de acasă pentru că i-a fost restricționat accesul la telefon.
Într-o intervenție telefonică la Radio Top, doamna Schipor a declarat: ”La această vîrstă (…) începe preadolescența și avem de-a face cu niște nevoi noi (…). O primă nevoie este nevoia de autonomie și nevoia de control”. Doina Schipor a subliniat că soluția nu este pedeapsa în sine, ci modul în care aceasta este explicată copilului.
Psihologa a explicat că telefonul are un rol mult mai complex pentru copii: ”La această vîrstă, cînd vorbim de telefon, telefonul nu e doar un simplu obiect pentru acești copii. Este mai degrabă o extensie a relațiilor și chiar a identității lui sociale. În momentul în care nu are acces la telefon… el a fost obișnuit ca acel telefon să fie modalitatea prin care comunică cu toată lumea, cu colegii, cu prietenii, și telefonul îl reprezintă”. În acest context, limitarea accesului poate genera reacții puternice: ”Acest gest de pedepsire pe care l-a aplicat părintele a generat o reacție mai degrabă de anxietate și de teamă la acest nivel. Acea frică de a fi lăsat deoparte – FOMO, apar tot felul de astfel de concepte noi în zona aceasta utilizării noilor tehnologii. Teama acestui copil că va fi lăsat deoparte”.
În opinia domnei Schipor, plecarea de acasă nu trebuie interpretată automat ca un gest extrem, ci mai degrabă ca o formă de protest. A explicat aceasta: ”Nu e un gest de risc foarte mare, ci un gest de protest și de intenție de recuperare simbolică a controlului (…), un mesaj emoțional: <De data aceasta am plecat, ca să înțelegi că eu nu consider că această pedeapsă este corectă și că nu sînt înțeleasă>”.
Doina Schipor a mai explicat la Radio Rop că astfel de reacții sînt specifice vîrstei, în condițiile în care adolescenții reacționează mai mult emoțional. A spus psihologa: ”Strategia ei de reglare emoțională, de <coping>, este una intens emoțională și impulsivă, specifică, din nou, creierului adolescentin. Adică, la această vîrstă încă nu au strategii de reglare emoțională raționale. Adică, de obicei, aleg soluții imediate: fie evită situația, depinde de caz, fie se retrag fizic”.
În ceea ce privește soluțiile, psihologa atrage atenția că dialogul este esențial: ”Dacă aplicăm o măsură, ea trebuie să poată fi înțeleasă de adolescent”. Aceasta recomandă ”activarea părții raționale din creier” prin explicații clare și negocierea limitelor: ”Nu înseamnă că îi dăm telefonul oricît, ci discutăm despre limitele sănătoase (…) cu explicarea consecințelor”.
În același timp, părinții trebuie să discute deschis și despre riscurile unor astfel de reacții: ”Cel mai important aspect este explicarea posibilelor consecințe (…), expunerea la riscuri”. Psihologa a subliniat că, în acest caz, faptul că fata nu a plecat departe este un semn pozitiv: ”Avem cu cine discuta și se poate”.
