• Am fost unul din priveligiații care a văzut sicriul, am văzut cînd a săpat mormîntul cu mîna lui. Și a pregătit actele, slujba de înmormîntare și a fost un tipicar în sensul acesta
• Cu toții sîntem copiii Înaltului.
• A fost un înger în trup, un om minunat, un părinte
• Și cînd te certa, te certa cu bucurie cu blîndețe adevarată, ne-a fost tare drag că iubea tare mult Bucovina
• Era un duh al iertării
• Dumnezeu să-l odihnească, un om frumos.
Radio Top: Părinte, am sunat la dumneavoastră pentru că vă considerați, de curînd, copilul de suflet al Înaltului Pimen. Și v-am sunat să vă exprimați cîteva gînduri, acum, la trecerea la cele veșnice a Înaltului.
Cătălin Axinte: Să știți că toți preoții din Bucovina sîntem copiii de suflet ai Înaltului. Noi l-am descoperit pe Înaltul de copii, cînd era stareț la Mănăstirea Sfîntul Ioan, apoi ne-a călăuzit pașii pe drumul bisericilor, la seminar, la teologie și cu toți sîntem copiii Înaltului. L-am cunoscut foarte bine pe Prea Înaltul fiind aproape de el în funcția administrativă pe care am avut-o, și de aceea pot să vă spun într-o fraza că a fost un înger în trup. Un om minunat, un părinte. Noi așa l-am văzut toți preoții din Bucovina și de aceea Bucovina plînge astăzi, pentru că am avut în fruntea eparhiei un părinte duhovnicesc. Era tare drag atunci cînd îl aveai pe Înalt PreaSfințitul la Sfînta Liturghie. Era o bucurie întotdeauna.
R.T.: Sînt sigur că aveți multe amintiri frumoase cu Înaltul Pimen, una dintre ele, cea mai frumoasă, dacă puteți acum să o exprimați.
C.A.: Înaltul era o bucurie în fiecare zi. Și cînd te certa, te certa cu bucurie cu blîndețe adevarată, ne-a fost tare drag că iubea tare mult Bucovina. El nefiind bucovinean, totdeauna spunea că Bucovina e cea mai frumoasă provincie a țării și că oamenii sînt cei mai frumoși din țara aceasta. Vorbea cu atîta bucurie despre Bucovina parcă s-ar fi născut aici. Și ce m-a frapat cel mai mult la el… puterea de a ierta. Puterea de a ierta și bucuria de a se întîlni cu oamenii. Trecea foarte ușor peste lucrurile de care ne împiedicăm noi de zi cu zi. Era un duh al iertării.
R.T.: Dimineață am făcut un interviu telefonic cu primarul Ion Lungu și spunea că în discuțiile avute cu Înaltul Pimen spunea: ”Sînt venetic aici și noi îi spuneam, zice Ion Lungu; Înalt Prea Sfinția voastră, nu-i adevărat, a trecut aceasta etapă.
C.A.: Eu i-am cunoscut și părinții, Dumnezeu să-i odinească, am fost și la înmormîntarea mamei, Maria, în Vrancea, și mergea cu drag acasă în Vrancea, la Rîmnicu Sărat, lîngă Rîmnic, acolo e o localitate, dar iubea mai mult Bucovina. Întotdeauna repede acasă, și în special la Sihăstria Putnei. Era foarte atașat de această mănăstire și de locul acela minunat, și așa cum a avut viața în simplitate și modestie, o să vedeți că așa este și mormîntul și cele pregătite. Am fost unul din priveligiații care a văzut sicriul, am văzut cînd a săpat mormîntul cu mîna lui. Și a pregătit actele, slujba de înmormîntare și a fost un tipicar în sensul acesta.
R.T. Unde va fi înmormîntat?
C.A.: Mormîntul îl are în curtea Mănăstirii Sihăstria Putnei. E făcut chiar de Înalt PreaSfințitul. El a ales locul de înmormîntare în fața unei bisericuțe de lemn, în cimitiriul mănăstirii. Și e pregatită și toată slujba de înmormîntare. Eu am citit odată toată rînduiala acesta pe care Înalt PreaSfințitul o dorește să fie făcută, cu balada lui Ciprian Porumbescu, rapsodia lui Enescu, celelalte cîntări pe care le îndrăgea și știm că deseori spunea că vrea să îi pună deasupra sicriului o trăistuță bucovineană cu fotografii, cu oamenii din Bucovina, frumoși, în portul național, ca atunci cînd se duce la judecată în fața lui Dumnezeu să-i spună lui Dumnezeu: ^Doamne, uite între ce oameni frumoși m-ai lăsat pe acest pămînt^”.
R.T. Părinte, cu condițiile astea vitrige, credeți că veți avea loc la înmormîntare, pentru că este un număr redus de persoane.
C.A.: Să știți că cu sufletul voi fi acolo, o să mă vedeți. Dumnezeu să-l odihnească, un om frumos.
