Recent, primarul Sucevei, Ion Lungu, a fost văzut pe la 7 dimineaţa în Gara Burdujeni. Domnul Lungu, care era însoţit de cîţiva oameni de bine, ca să spun aşa, avea la el o diplomă de excelenţă şi-i aştepta pe componenţii echipei de handbal masculin CS Universitatea Suceava. Primarul i-a felicitat pe jucători şi pe antrenorul Petru Ghervan pentru că au reuşit ca la prima lor participare într-o cupă europeană să se califice în finala Challenge Cup. Gestul domnului Lungu l-a pus pe gînduri pe rectorul Universităţii „Ştefan cel Mare” Suceava, profesorul universitar doctor inginer Adrian Graur. Acesta n-a stat, totuşi, prea mult pe gînduri şi le-a oferit jucătorilor şi antrenorilor cîte o medalie de graur, scuze, de aur. Adevărul e că băieţii chiar merită asemenea onoruri. La un moment dat, primarul Lungu a spus că dacă echipa va cîştiga Challenge Cup va împărţi în dreapta şi-n stînga, adică începînd de la extrema dreaptă şi terminînd cu extrema stîngă, titluri de cetăţean de onoare al municipiului. Eu aş merge un pic mai departe: aş face o statuie cu un handbalist aflat în plonjonul care precede introducerea mingii în poartă. De exemplu, l-aş face pe Leonard Bibirig, antrenorul-jucător fără de care CS Universitatea Suceava n-ar fi ajuns unde a ajuns. E o propunere. Dar unde să fie pusă statuia? Păi, în centrul Sucevei nu prea are loc din cauza statuilor existente, a celor care urmează să fie dezvelite şi, bineînţeles, a oului uriaş care a intrat în Academia Mondială a Recordurilor care nu folosesc la nimic. În aceste condiţii eu aş vedea statuia montată la intrarea principală a Universităţii ori la intrarea sălii de sport. Dacă oul uriaş se cheamă oul încondeiat de Bucovina, statuia „Bucovina înfluturată” se numeşte „Bucovina înaripată”, iar statuia lui Petru Rareş se cheamă statuia lui Petru Rareş, şi statuia cu handablistul sucevean ar trebui să poarte un nume. Eu, i-aş spune „Monumentul handbalistului recunoscut”.
