Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților a făcut niște fotografii cu livezi pline de mere căzute pe jos și le-a bătut obrazul celor care au făcut această risipă. Într-un scurt text cu titlul ”Dumnezeu îți dă, dar în traistă nu ți le pune” se arată: ”Suntem înclinați să-l acuzăm pe cel căruia i-a rodit ogorul și, în loc să mai dea și celor cărora nu le-au rodit țarinile, din varii motive, și-a mărit hambarele. Întrebarea este: Ce-ar trebui să facă Dumnezeu celor cărora le-au rodit livezile și lasă fructele să putrezească, în loc să le dea unor așezăminte sociale, cămine, instituții sau altor doritori?”. Întrebarea este: de ce Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților nu face nimic concret pentru a combate această risipă? Arhiepiscopia are o mulțime de preoți puternici, numai buni de muncă, și niște credincioși la fel. Arhiepiscopia vede merele căzute toamna asta prin curțile oamenilor, dar n-a văzut toată vara cireșele și corcodușele căzute prin fața blocurilor din municipiul Suceava, care ar fi putut fi strînse și transformate în dulcețuri pentru cămine de mîinile harnice ale preoților, călugărilor și credincioșilor practicanți.
Poate sînt oameni bătrîni care nu mai pot să strîngă fructele din propriile livezi. Poate mai sînt și oameni nepăsători. De ce Arhiepiscopia nu le cere acestora să-i solicite ajutorul, iar Arhiepiscopia să trimită echipe de preoți și enoriași care să strîngă fructele, care mai apoi să ajungă la așezămintele sociale? De ce Arhiepiscopia, care are o gamă întreagă de activități în care-i antrenează pe enoriași, nu lansează un program de genul ”Stop risipei de mere, pere în panere și gutui cu puf galben ce de pui!”? De făcut fotografii și de bătut obrazul e ușor. La strîns fructele e mai greu.
