Un ciob de primăvară
Mai întoarcem o filă din calendar… şi a venit primăvara. Sînt legată strîns de acest anotimp pentru că m-am născut primăvara.
Primăverile copilăriei mele îmi umplu şi astăzi sertarul cu amintiri. Asemeni colegelor mele, îmi pregăteam „catalogul mărţişoarelor”, din care dăruiam, chiar pe 1 martie, cîte un şnur alb-roşu fiecărui coleg de clasă. Nu uitam niciodată să notez sub fiecare mărţişor din catalog numele celui care va intra în posesia lui. Cei mai norocoşi primeau cîte un trifoi cu patru foi, o potcoavă, un coşar sau o inimă. Mai erau şi situaţii în care apăreau în catalog şi alţi băieţi decît cei de-ai clasei. Atunci mă împrumutam de la fete cu cîte un mărţişor. Nu dădea bine să trec pe lîngă cunoscuţi, în zi de „cap de primăvară”, şi să nu le ofer cîte un mărţişor, cît un simbol al fericirii.
Ţin minte că mai făceam şi mici abateri de la regulă. Ofeream mărţişoare şi băieţilor din clasele mai mari, pe care nu-i prea cunoşteam, dar despre care aflasem că au bunul obicei de a le dărui flori fetelor.
În prima zi de martie duceam la şcoală şi Cutia Pandorei, aceeaşi în fiecare an, în care adunam mărţişoare pentru profesori. Majoritatea se bucurau şi ne lăsau să le umplem gulerele cu micile jucării colorate. Alţii, însă, mai lipsiţi de poezie, ne spuneau să le aşezăm pe o foaie de hîrtie, pe catedră. Asta nu-mi plăcea. Îl consideram un soi de refuz.
Pe 8 martie, mergeam ceva mai tîrziu la şcoală, pentru a nu-i surprinde pe băieţi cînd ne lăsau pe bancă micile cadouri. Am primit şi trandafiri din plastic. Nu-i iubeam. Nu aveau viaţă. Dar mă bucuram dacă primeam ghiocei, viorele în coşuleţe de nuiele, jucării de pluş.
Mi-e dor de acele vremuri. Credeam mai mult ca acum în simboluri, în şnurul alb şi roşu. Nu pot să uit nici bucuria care mă cuprindea atunci cînd culegeam primii ghiocei, pe care, apoi, îi puneam la presat în ierbar. Lăsam libere cîteva pagini, pentru a pune la păstrare şi brînduşele de toamnă. Îmi plăcea să combin cele două gingaşe plante, să le apropii, ca într-o simfonie a culorilor, ca într-un fior pe care doar primăvara poate să ţi-l transmită. Ce-a mai rămas din acele primăveri? Poate, doar, un ciob de primăvară!
Daniela Micuţariu
Redactor Monitorul de Suceava
